Sugar rush

Imi dau ochii peste cap de cateva ori , mai mult gandindu-ma la intrebarea lui . Il tintesc deodata cu privirea , parand destul de serios , raspunzandu-i intr-un final la intrebare .
- Nu ca ... adica , nu ... din nou incepeam cu aceleasi negatii aiurite , balbaindu-ma din nou . Ce naiba ? Sunt om in toata firea , nu mai stiu sa leg nici doua cuvinte . Imi plimbam privirea de la tip la pahar , parca pus de mama sa aleg intre doua jucarii preferate si dorite , daca tot incepeam s ama comport mai mult ca un copil ce abia a descoperit un nou asa zis ... prieten . Am clipit de cateva ori , stramband din nas si plecandu-mi capul pe o parte , gandindu-ma putin si reamintindu-mi intrebarea acestuia . Promiti ?! intre , repetand din nou acel cuvant al lui . Clar , devin un papagal in camera asta . De parca nu-mi puteam alcatuii propiile replici , exact , ca un copil , am mai spus-o . Cum de ma influenta sa ma comport in halul asta , nimeni nu a reusit sa ma ameteasca asa . Sau poate nu stiu eu , poate tot ceea ce gandesc acum etot din cauza lui sau marog ... asa pare . Incerc sa deschid un subiect , iar el ... ma blocheaza numai dintr-un cuvant sau doua . De ce pare asa greu de inteles ?

Iarasi se balbaie la intrebarea mea si iarasi tace. Era asa de greu sa vorbesti cu mine? Nu credeam ca vorbesc asa de ciudat, sau ma rog, incat sa nu se poate vorbi cu mine. Intr-un final baiatul imi repeta cuvantul. Era asa de important acest cuvant de-l repeta? Pentru mine "promit"nu insemna nimic, erau doar alte litere aranjate incat sa sune frumos. Am dat afirmativ din cap fara sa mai spun nimic. M-am ridicat din pat si m-am apropiat de el luandu-i paharul cu o atingere usoara a degetelor sale. Dupa ce am luat paharul din mana sa m-am dus in bucatarie si i-am umplut paharul, de data asta cu Cola. M-am abtinut sa-i torc si de data asta ceva in pahar dar totusi promisesem. Observasem ca pentru el conta acest cuvant. Ce naiba? Era un cuvant tampit si cam mult! M-am intors in camera si i-am dat paharul apoi m-am asezat turceste pe pat. Promit ca n-am pus nimic!spun ridciandu-mi o mana in aer.

L-am urmarit cu privirea pana acesta intrase in bucatarie . Am tresarit cand acesta iesise parca vant din cealalta incapere , apropiindu-ma de mine . I-am luat paharul din mana , lasandu-l usor in jos si privind lichidul , sau poate doar reflexia mea in el , cine mai stia unde mie gandul . Chiar cred ca puteam spune ceva de data asta , adica ... nu mai vream un pahar de suc . Chiar mi-ar fi placut ca de data asta sa fie un pahar de alcool , ce naiba ? In momentul de fata poate chiar m-ar fi trezit la realitate , oricum nu putea fi mai rau decat tacerea asta si tot restu' ... Am dus paharul incet in dreptul gurii , gustand lichidul dintr-o inchititura , lasandumi apoi paharul pe genunchi , privindu-l . Cu cooada ochiului si toata atentia intr0un final , tot pe Kyle il tinteam . Parea oarecum un magnet pentru privirea mea , sau eram eu doar prea fantezist . Am oftat scurt , incercand oarecum sa sparg din nou tacerea aceea . Stai , de parca pana acum nu tot eu o faceam astfel ... mai conteaza ? Doar nu voi sta degeaba precum un bibelou .
- Ahh ... Polly , vrea un biscuite ! exclam puternic , privindu-l insistent si fara vreo expresie anume pe fata . Daca tot am repetat atatea dupa el , macar sa fiu papagal cu norma intreaga . Mda , macar puteam cere si eu ceva mai ... normal si nu un biscuite , zau , ma tampesc deabinelea acum .

Din nou, acea tacere ca de inmormantare. Ce naiba? Eram la inmormantare? Din cate stiam eu n-am murit! Sau poate... cine stia!Poate am murit si eram in rai dar in rai nu cred ca toata lumea tace si cred ca ar fi trebuit sa mai vad fantome ca mine dar nu!Numai pe el il vedeam! Defapt daca ma gandesc mai bine, asta e ca un mic colt de rai. Baiatul era bun si pentru ca tacea imi dadea posibilitatea sa-l analizez mai bine. Totusi din nou a distrus linistea ce ne invaluia pe amandoi. Dar ce a spus? Ce naiba era cu propozitia aia? Era adevarat ca fusese cam papagal in ultimele minute. Macar recunostea! Mi-am amintit din nou propozitia sa si am inceput sa rad dar m-am oprit repede si m-am ridicat in picioare. Stai putin!ii zic si fug in bucatarie incepand sa ma uit dupa biscuiti.

Privesc in gol locul de unde tocmai se ridicase , apoi imi indrept privirea spre usa de la bucatarie . M-a luat in serios , sau ce naiba ? Privesc usa ce desparte cele doua incaperi timp d ecateva clipe , ridicandu-ma alene intr0un final de pe canapea si tinand atent paharul cu suc in mana . M-am apropiat de usa bucatariei , rezemandu-ma de tocul acesteia cu umarul drept si privindu-l putin ciudat pe tip . Chiar avea de gand sa caute biscuitii aia afurisiti ? Numai pentru ca am spus-o eu ? Cei drept , cand un papagal cere , trebuie sa primeasca , dar nici chiar asa . Zau ... am chicotit usor , plecandu-mi capul intr-o parte si incercand sa-l fac sa renunte , doar nu va sta acum sa caute niste afurisiti de biscutiti , pentru o gluma proasta .
- Glumesti , nu ?! il intreb pe acesta , printre chicoteli , urmarindu-l cu privirea . Adica , tu chiar m-ai luat in serios ?!

Normal!ii zic scurt continuand sa caut biscuitii.Unde naiba is? Stiam ca am un pachet pe aici pe undeva! Aveam un papagal de hranit si nu-i gaseam mancare? Ce naiba! Am continuat sa caut nepasandu-mi ca baiatul ma privea si chicotea. El a vrut pana la urma nu? Nu l-am pus eu sa ceara biscuiti!Intr-un final am gasit un pachet de biscuiti, dar erau cu crema de vanilie. Speram sa-i plac. Am luat pachetul in mana si m-am intors cu fata la el.Iti place vanilia?il intreb curios privindu-l cu un zambet tamb pe buze.Ce naiba? Chiar aveam de gand sa-l hranesc? Ce m-as fi facut daca nu-i placea vanilia? Parca totusi am si de ciocolata pe unde prin casa!

L-am privt in continuare , pana ce gasise pachetul de biscuiti . Doar nu avea de gand sa ma si hraneasca de acum , mda , pe data viitoare sa stiu sa nu ma mai pierd aiurea . Il privesc atent , oprindu-ma din chicoteli , privindu-l insistent si fix in ochi , apoi lasandu-mi privirea asupra pachetului de biscuiti . Am zambit in coltul gurii , dandu-mi ochii peste cap .
- Vanilie , Polly vrea ... imi ridic privirea si tintindu-l pe acesta , parand destul de serios . Si din nou , iar revine copilu' din mine la suprafata , ce naiba ? Chiar nu ma pot comporta altfel in preajma lui ? Trebuie sa renunt la personalitatea asta a mea . Imi duc o mana peste mana lui de pe pachetul de biscuiti , privindu-l lung . Polly vrea , da , bun , iar m-am blocat , Polly vrea ce ?! Nimic , asta-i clar , acum nu mai conteaza . Polly v-a incerca biscuitii cu vanilie . Nici ca puteam spune altceva , doar nu aveam de cand sa-i cer acum sa se casatoreasca cu mine sau cu ... Polly . In ce pozitie ma prezint , cam asta ar insemna , mai lipseste vergheta ...

Il privesc in ochi asteptand sa spuna pana la urma daca vrea sau nu. Simt apoi ca-si duce mana peste a mea si imi cobor privirea spre cele doua. Din nou pielea sa fina o atingea pe a mea si iarasi imi reveneau dorintele de mai devreme. Am scuturat din cap, trezindu-ma din visare, atunci cand a spus ca papagalul din el va incerca un biscuite. Am batut fericit din palme, asemenea unui copil. Am deschis apoi pachetul de biscuti si am luat cu grija unul. Gura mare!zic de parca as fi vorbit cu un copilas de vre-o cinci anisori. Am dus usor biscuitele spre buzele lui asteptand sa le deschida.

Mi-am tintit privirea asupra biscuitului , stramband din nas , insa razand in sinea mea . Sunt papagal , nu bebelus . Privesc intr-o parte oarecum iritat . Clar avea de gand sa o faca . A dat in mintea copiilor ? Adica , a intrat in lumea mea sau ce ? Deodata se comporta ca ... mine , sau marog ... raspunzandea comportamentului meu . Mi-am tinut ochii abatuti spre biscuite , privindu-l cum se apropia de gura mea . Mi-am inchis un ochi instinctiv , deschizandu-mi gura si fara sa ma uit , am muscat din biscuita , gustandu-l astfel si pe Kyle , muscandu-l de deget . Mi-am dus mainile peste gura , privind urma lasata de dinti .
- Oppa ... papagalul asta are dintii prea mari . murmur , bosumflandu-ma si sperand ca nu il durea .

Am apropiat zambind biscuitele de buzele sale. Ce copil puteam fi in aceste momente. Ce naiba ma apucase? De obicei nu eram chiar asa dar acum era altfel! Imi placea, imi convenea. M-a mirat ca baiatul ma muscat si imediat mi-am tras degetul caci ma durea. Ce-l apucase? Nu mai facusem nimica acum decat ceea ce dorise el. Mi-am bagat degetul in gura pentru a ameliora durerea. Doale!am zis cu degetul in gura privindu-l ca un copil mic.

- Ha ? il privesc destul de curos , observand ca nu reactionase tocmai cum credeam . Zau , ma asteptam sa faca ca trenul sau marog , ceva asemanator . Doale . Repet in gand cuvantul acestuia , abtinandu-ma s anu o spun si cu voce tare . Am facut un pas in fata , apropiindu-ma mai mult de el . Mi-am intins mainile spre mana lui , observanduse usor cum tremuram . Um , scuze ... nu am vrut , adica ... biscuitele era prea mic ! gasesc rapid o scuza patetica pentru gestul de mai devreme . Si asa , nu am facut-o intentionat , sau poate ... doar asta cred eu , clar o iau razna in camera asta . Ma tot mustru de unul singur in gand , privindu-l pe tip .

Ma uit la el cu ochi mari ca de catelus. Biscuitele era prea mic. Mi-a rasunat scuza lui patetica. Pana si eu puteam gasi ceva mai convingator. M-am uitat la mainile lui vazand ca tremura. De ce tremura? Ii era frig sau ce? Mie nu mi se parea ca e frig, ci era destul de cald in camera, sau poate era din cauza ca el se afla asa de aproape de mine?Mi-am scos degetul din gura privindu-l.Nale nimic!spun copilareste zambind in acelasi mod. Ce tot ma purtam asa de copilaros? Era din cauza lui?Avea el un astfel de efect asupra mea incat sa ma faca copilaros?

- Pff ... nale nimic ... am rasuflat mai usurat ca niciodata , repetand cu incredere cuvintele lui . Imi retrag mainile pe langa corp , coborandule usor . Ma rezem cu spatele de tocul usii , coborandu-ma usor , pana cazusem in dunf . Mi-am inchis ochii , ducandu-mi bratele pe genunchi , lipindu-mi capul de tocul usii si privindu-l cu coada ochiului , schitand un zambet . Destul de patetic dupa cele intamplate . Zau , chiar ma cred mai mult caine decat papagal dupa aceasta . L-am privit mai atent , observand ca-si schimbase expresiile fetei . Era mult mai ... relaxat si copilaros , ca mine de altfel . Insa replicile lui ... erau aceleasi , desi pe acen ton copilaros , tot ale lui erau si greu le dadeam de inteles fiind asa scurte .

Ma asez turceste in fata lui privindu-l cu un zambet mare pe buze. De ce stai asa? Polly nu mai vrea un biscuit?il intreb pe un ton copilareste scotand inca un biscuite din pachet. Nu stiam de ce tot insistam pe acest subiect. poate pentru ca imi dadea libertatea sa fiu copilaros fara sa ma judece? Ca doar el incepuse totul! Eu doar ii urmam comportamentul!